Sari la conținut


SCOALA PRODUCE OAMENI SAU IDIOTI?

SCOALA

37 răspunsuri la acest topic

#1 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 26 iulie 2017 - 08:41

Ne amintiim ca s-a spus: "Scoala romaneasca produce idioti!"
Adevarat sau fals?

Aici nu vorbim despre copiii idioti care intra in scoala cu acest handicap si ies din scoala la fel de idioti sau mai rau. Pe acesti copii ii consideram o categorie aparte.
Aici vorbim despre efectul real, concret pe care scoala il poate avea asupra copiilor nostri.
Mai are scoala romaneasca resursele necesare sa produca oameni seriosi, oameni cu caracter frumos, oameni care sa fie un factor de noblete in societatea in care ajung... sau, vorba presedintelui Traian Basescu, "scoala romaneasca produce idioti!"?

Care sunt observatiile noastre pe acest subiect?
Nu le stiu pe toate !!!

#2 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 26 iulie 2017 - 08:44

Iata ce aflam despre educatia tibetanilor:
Educatia tibetana! Regulile de baza dupa care isi cresc tibetanii copIii!

Imagine postată

Poti incerca si tu sa inveti din traditiile poporului tibetan. Cel mai important este sa nu aplici pedeapsa fizica si umilinta psihica. Singurul motiv pentru care unii parinti bat copiii este pentru ca ei nu pot riposta.
Prima perioada pana la 5 ani. Copilul ar trebui sa fie tratat „ca un print”. Nu trebuie sa-i interzici nimic, doar sa incerci sa-i distragi atentia. Daca el face un lucru periculos, foloseste tactica mimicii suparate si speriate. Copilul va intelege perfect acest limbaj. In aceasta perioada de dezvoltare, micutul este curios, interesat de lumea inconjuratoare. El nu este capabil sa aiba un lant logic al faptelor sale. De exemplu, daca copilul a spart un vas scump, el nu stie cati bani ai cheltuit tu pentru a-l procura si nici cat ai muncit pentru a avea acesti bani. Astfel, pedeapsa pentru obiectul spart o va percepe ca pe o demonstratie de forta. in acest fel nu il vei invata sa nu mai sparga farfuriile, ci sa se supuna celui care este mai puternic. Crezi ca asta iti doresti?

A doua perioada de la 5 pana la 10 ani. Copilul trebuie tratat „ca un sclav”. Pune-i in fata sarcini si cere-i sa fie executate. Poti sa-l pedepsesti pentru neascultare (dar nu fizic). In aceasta perioada se dezvolta intelectul la copil. El trebuie sa anticipeze reactiile oamenilor la actiunile sale, sa manifeste o atitudine pozitiva fata de propria persoana si sa evite manifestarile negative. Nu-ti fie frica sa-i dezvolti cunostintele, pentru ca e momentul oportun sa invete cat mai mult, scrie unica.md.

A treia perioada de la 10 ani la 15 ani. Cum sa te comporti cu el? De la egal la egal. Nu pe picior de egalitate, pentru ca oricum parintii au o experienta de viata mai mare si cunostinte mai multe. Consulta-te cu el de fiecare data cand apar probleme importante si dezvolta-i simtul independentei. Impune-i tactic punctul tau de vedere prin discutii, sfaturi si consiliere. Daca nu iti place ceva,
atunci avertizeaza-l de consecintele negative care pot aparea, evitand interdictia fara explicatii. Pentru ca in aceasta perioada se dezvolta gandirea independenta fata de lucruri si fapte.

Care sunt consecintele nerespectarii acestor reguli?
Atunci cand copilul este inhibat pana la cinci ani, ii poti suprima interesul de viata, vitalitatea si inteligenta. il vei invata sa se supuna manifestarilor brutale. Astfel, va deveni o jertfa pentru multi alti ticalosi. Daca vei continua cu dragalaseniile si dupa cinci ani, va creste un infantil, inapt sa inteleaga rostul muncii si sa cunoasca trairile sufletesti.
Daca il vei trata ca pe un micut si dupa 10 ani, atunci el va creste nesigur pe sine. Va deveni dependent de oamenii din jur, de prietenii mai independenti, care pot avea si influente negative asupra sa. Daca nu respecti copilul dupa 15 ani, atunci el nu te va ierta si va pleca cu prima ocazie de langa tine, pentru totdeauna.
Ultima etapa de la 15 ani. Trateaza-l cu respect. Sa educi copilul la aceasta varsta este prea tarziu, nu-ti ramane decat sa culegi roadele muncii tale.
Nu le stiu pe toate !!!

#3 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.215 posturi

Postat 28 iulie 2017 - 03:57

Vezi postGabriel_S, pe 26 iulie 2017 - 08:41 , a spus:

Ne amintiim ca s-a spus: "Scoala romaneasca produce idioti!"
Adevarat sau fals?

Aici nu vorbim despre copiii idioti care intra in scoala cu acest handicap si ies din scoala la fel de idioti sau mai rau. Pe acesti copii ii consideram o categorie aparte.
Aici vorbim despre efectul real, concret pe care scoala il poate avea asupra copiilor nostri.
Mai are scoala romaneasca resursele necesare sa produca oameni seriosi, oameni cu caracter frumos, oameni care sa fie un factor de noblete in societatea in care ajung... sau, vorba presedintelui Traian Basescu, "scoala romaneasca produce idioti!"?

Care sunt observatiile noastre pe acest subiect?

Fara sa incerc sa ma erijez intr-un sustinator infocat al vreunui sistem de invatamant, acceptand cu onestitate carentele pe care "scoala" le are (cu atat mai mult cu cat ne referim la sistemul de invatamant romanesc actual), cred totusi ca este o exagerare concluzia ca "scoala produce" oameni de-un fel sau de alt fel. De ce? Pentru ca rezultanta devenirii unui om se compune din mai multi factori, incepand de la exemplele parentale si trecand prin toate elementele si imprejurarile sociale in mijlocul carora copilul se dezvolta, creste, se formeaza ca om. Asa cum vedem, prin acelasi tip de "scoala" trec copii care se formeaza incredibil de divers, dezvoltandu-se in prea multe feluri ca sa putem trage concluzia ca "scoala si numai scoala..." ii formeaza. Capcana in care se cade deseori este concluzia ca scoala este capabila sa inlocuiasca efectiv partea de educatie pe care trebuie sa si-o asume parintii, ca are puterea de a anihila (de una singura, fara sprijin si sustinere din partea familiei) orice tip de "invatatura proasta" pe care o ofera societatea in ansamblul ei, ca este un fel de "magician" care poate forma "caractere drepte intr-o societate stramba" fara sa aiba nevoie de vreo forma de ajutor si colaborare din partea niciunei alte componente sociale, un fel de... "sa se descurce, ca de-aia e scoala". Nu contest rolul vital al scolii in formarea caracterului unui copil, nu contest ca "greselile" scolii isi lasa amprente definitorii asupra modului in care se dezvolta un om (atat cele la nivel general de concepere a sistemului, cat si - cu atat mai mult - cele intalnite intr-un contact direct cu colegi sau dascali de un anume fel), insa cred ca e corect sa acceptam ca, alaturi de imensa responsabilitate a scolii, in formarea unui om se implica si responsabilitati ale mai multor factori sociali. Pana la urma, scoala "preia" un om la varsta de 6-7 ani, interval in care "bucata de plastilina" a inceput deja a fi modelata, a inceput a primi contur, deci copilul a asimilat deja cateva concluzii despre viata si cateva intelegeri, care s-au asezat la baza formarii caracterului. Asa ca ei, copiii, sunt deja diversi, urmand ca scoala sa-si asume propriul rol si sa continue educatia; dar, sa nu uitam ca face asta in colaborare cu ceilalti factori, pentru ca scoala nu smulge copilul din mediul in care traieste si nu-l inchide intr-un turn de fildes (cum a inchis-o zmeul pe printesa) astfel incat sa credem ca acel copil nu ma ia contact cu nimic altceva decat cu scoala. Dimpotriva... abia acum incepe fructificarea unei eventuale armonioase "colaborari", in special intre scoala si familie. Daca familia este dezinteresata de aceasta colaborare (sau... uneori pare ca duce un fel de "lupta impotriva scolii"), atunci o scoala poate contine numai dascali de mare valoare, numai colegi minunati si sa-i ofere copilului numai exemple bune fara nicio "calitate indoielnica"... ca tot nu are cine stie ce spor. Afirmatia lui Basescu, cum ca "scoala romaneasca produce idioti", este de inteles; cu scuze daca inteleg gresit fenomenul care a contribuit la "nasterea" acestei afirmatii, eu cred cam asa: dupa ce luminatia sa trecuse (cred...) prin scoala, la sfarsit - s-a uitat in oglinda si a constatat; intr-o astfel de situatie, e de inteles ca nu a reusit sa faca nici macar un mic exercitiu de imaginatie si sa-si extinda perspectiva, astfel incat sa observe ca "nu neaparat", ca "nu intotdeauna", ca "nu pe toti" ii produce asa...

#4 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 03 august 2017 - 09:52

Tocmai faptul ca preia un copil la o varsta cand el a atins un nivel (chiar daca nu foarte avansat) de gandire abstracta, nu crezi, Dana, ca scoala se constituie intr-un al doilea "rand" pe parinti -spirituali in cazul acesta- pentru copil... iar omul care va deveni va purta marca morala si spirituala a scolii prin care a trecut?

Este cat se poate de adevarat faptull ca un copil nu este supus unui singur factor de educatie. Insa, daca societatea in care chiar si copilul traieste, nu-l controleaza cu autoritatea cu care o fac parintii si scoala (dar aici vorbim despre scoala), institutia scolara are la dispozitie parghii autoritare cu ajutorul carora, daca sistemul ar avea resursele morale necesare,
ar putea sa formeze oameni cu principii, oameni cu valori morale, oameni care prin prezenta si influenta lor sa vindece socieatatea?
Nu am nici cel mai mic dubiu ca in invatamantul national sunt cadre didactice care merita tot respectul pentru calitatile didactice si pentru exemplul pe care il pot transmite elevilor...
Dar sunt indeajuns de multi si de influenti incat sa dea o calitate ridicata actului educational al copiilor?

Ce parere aveti: gresim daca spunem ca dupa parinti, scoala este vinovata (sau de apreciat) pentru calitatea (i)morala a unui popor?
Gresim daca spunem ca odata scapat de sub autoritatea parintilor si a scolii, copilul (daca la varsta respectiva mai poate fi considerat copil) ramas repetent la capitolul "educatie",
cu greu spre imposibil mai poate sa fie recuperat si ajutat sa-si acopere carentele educationale?
Nu le stiu pe toate !!!

#5 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 03 august 2017 - 10:12

Este adevarata morala acestor versuri?

MESTEACANUL LUI DIONIS

Poate pentru a suta oara, grui*) mosneag si vechi pastor
Vru sa incerce inc-o data
Daca va putea sa bata
Pe smintitul sau fecior.

Care alintat din fasa, crescut „floare la ureche“
A iesit in gloata lumii un stricat fara pereche.

Insa cum nerodul tatei clocotea acum de viata
Si pe buze-i rasarise intuneric de mustata
Oricat se incorda mosneagul
(care n-avea fire calma!)
Nu-i putea cinsti obrazul nici macar c-o biata palma.

Iti era mai mare dragul sa privesti la-l lor framant...
Cum se repezea mosneagul...dar lovea mereu in vant.

Si, pe cand smucea batranul, in zadar, pe fiu de piept
S-a apropiat de dansi Dionis, un intelept.
Si-aratand nu prea departe
Pe spinarea unui damb
Un mesteacan gros si stramb

Inteleptul Dionis, clipind lenes, a fost zis:
- Mosule, eu ti-as da galbeni cat poti duce cu spinarea
Daca poti acel mesteacan
Sa-l indrepti ca lumanarea.

Mosul, copt indeajuns, intr-o clipa i-a raspuns
Eeei...as face eu ce-mi spui
Daca-ar fi mesteacan-pui.
Dar fiind asa voinic
Nu mai pot sa-i fac nimic.

Raspunzand asa mosneagul, Dionis a mai grait:
- Ca mesteacanul acela e si fiul tau smintit
Caruia, din omenie, Nu mai poti sa-i faci nimic.
Pentru a fi fost cuminte, tebuia sa-l bati de mic!
_______________________
*) grui = incovoiat
Nu le stiu pe toate !!!

#6 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.215 posturi

Postat 07 august 2017 - 01:01

Cu siguranta sunt de acord cu faptul ca omul poarta marca morala si spirituala a scolii prin care trece.
De asemenea, este foarte adevarat ca scoala are la dispozitie parghii autoritare menite sa sustina formarea de oameni cu principii sanatoase; si, incontestabil, scoala are un rol imens in formarea personalitatii unui copil sau adolescent.
E cert ca - dincolo de informatia stiintifica pe care o expune elevilor sai - dascalul este (sau ar trebui sa fie) el insusi un exemplu demn de urmat.
Nu stiu daca e cazul sa-mi exprim opinia vizavi de suficienta sau insuficienta numarului de dascali capabili sa imprime o calitate ridicata actului educational al copiilor, simt ca vreau sa ma abtin si sa nu comentez acum si aici acest aspect,
insa am convingerea ca scoala este responsabila - alaturi de parinti in primul rand, dar si de alti factori sociali pe de alta parte - de trasaturile morale sau imorale ale fiecarui individ, iar asta influenteaza modul in care evolueaza un popor.
Cred ca alegerea profesiei de dascal nu ar trebui sa se faca niciodata "dupa ureche" si la intamplare, ci in deplina "cunostinta de cauza", pentru ca practic o astfel de alegere introduce acel om intr-un univers fragil... de persoana aflata in proces de dezvoltare si de modelare a caracterului...

Cred ca dupa o anumita varsta... chiar este greu (sau imposibil, poate)... de recuperat carente educationale.
Asa cum spune poezia de mai sus, "...as face eu ce-mi spui / Daca-ar fi mesteacan-pui. / Dar fiind asa voinic / Nu mai pot sa-i fac nimic".
Imi place poezia.
O singura mentiune as avea, in loc de "...trebuia sa-l bati de mic!", cred ca era mai bine "...trebuia sa-l educi de mic!"
(dar cumva... intr-un fel in care sa nu fie vorba despre bataie...).

Cred in disciplina si ordine, cred in necesitatea de a trai cu totii urmand niste reguli de conduita cu bun simt pentru a fi armonie, cred in educatie si in scopul acesteia;
insa nu cred la propriu in utilizarea "nuielusei", ci o consider un simbol, o metafora a multiplelor forme de educatie care se pot gasi si utiliza;
oamenii au fost intotdeauna creativi (chiar si la capitolul asta), asa ca nu ma indoiesc ca pot fi gasite mereu solutii/metode;
insa cred in eficienta acelor metode care nu umilesc, nu abuzeaza, nu provoaca dureri fizice si/sau psihice...

#7 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.746 posturi

Postat 07 august 2017 - 06:15

Morala versurilor este adevarata in general, desi poate cu totii am vazut oameni ce s-au schimbat foarte mult la o varsta matura - asta nu inseamna ca a fost usor sau ca racile din copilarie/tinerete nu vor fi acolo tot timpul!
Altfel, batranul tata cred ca a avut ce a cultivat - fiind si o fire mai putin calma nu ar fi fost nici macar rolul lui sa-si atinga baiatul, in copilarie sau mai tarziu. Intai si intai tatal trebuie sa se disciplineze pe el.
Dionis l-a facut atent ca vremea lui sa-si invete baiatul a cam trecut, si cam atat. Nici Dionis nu a avut o solutie, cel putin nu in versurile astea.

Familia este rolul principal in educarea si cresterea unei noi generatii, apoi, as spune eu, este biserica, apoi scoala - societatea. Toate au un rol extraordinar de important in viata unui copil. De multe ori nu avem de ales datorita conjuncturilor, poate nu avem de unde alege o biserica unde Cuvantul lui Dumnezeu sa fie respectat si liderii ei, implicit enoriasii sa-l traiasca, poate nu putem alege scoala, invatatoarea, profesorii (oricum, nu toti) care sa aiba o atitudine buna (nu ma refer de loc la academic acum, desi, cand este vorba de profesori este si asta important), sa fie un model bun copiilor nostri. Si, cel mai adevarat, noi adultii nu ne-am putea alinia la aceiasi concluzie despre cum ar trebui sa fie un invatator sau profesor.
Cand un profesor ajunge sa fie iubit de elevi, este un lucru minunat! Nu ma refer la profesorul ala care ii lasa pe copii sa faca ce vor, le da note bune de pomana si ii incurajeaza cu zambetul pe buze la indiferenta si lene - acela nu este iubit, se va vorbi despre el peste ani ca de un profesor incompetent - este doar preferat pe moment. Ma refer la profesorul care il ajuta pe copil sa iubeasca materia respectiva, oricare ar fi ea - daca reuseste sa faca asta, inseamna ca a stiut cum, metoda lui a fost buna si personalitatea lui la fel de buna.

#8 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 07 august 2017 - 08:41

Poezia a fost scrisa intr-o epoca in care "bataia era rupta din rai". Astazi, referirea la bataie ca metoda de educare a copiilor, ar trebui luata ca metafora.
Sunt diverse alte forme de educare a copiilor, fara sa acceptam violenta. Violenta naste violenta.
------------------------------
Poate un cadru didactic sa iubesca un copil ce nu-i apartine, ba chiar sa iubesca mai multi copii?

Este nevoie de iubire in relatia cu elevii sau este suficient respectul pentru el?
Cum ai raspunde daca ai fi cadru didactic si cum raspunde parintele din noi la aceasta intrebare?
Nu le stiu pe toate !!!

#9 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.215 posturi

Postat 19 august 2017 - 07:58

Cred ca orice adult - fie el dascal sau... ce-o fi - poate iubi mai multi copii in acelasi timp, Ne atasam emotional de oameni; iar de copii... cu atat mai mult si mai repede.
Insa cred ca ar fi ipocrizie sa spunem ca iubim toti copiii in aceeasi masura, cu aceeasi intensitate, in acelasi fel.

Poate ca in unii ne regasim pe noi insine, copilul care eram odata... poate ca unii copii sunt mai calzi si mai "lipiciosi", astfel incat starnesc in noi sentimentul matern / patern chiar in directia lor...
cred ca pot exista o multime de aspecte care ne pot face sa iubim copiii altuia ca pe al nostru sau macar ceva asemanator.
Insa mi se pare corect sa recunoastem ca, uneori, pur si simplu nu se declanseaza suficient de puternic o astfel de iubire (cu siguranta din anumite motive).
Ca si in cazul in care se declanseaza; mereu exista cauze. Cred ca niciodata lucrurile nu se intampla fara motiv.
Iar in astfel de situatii... ramane ca respectul sa duca la o functionare armonioasa a unei relatii.
Pana la urma, e foarte importanta iubirea, dar si respectul isi are rolul lui in relationarile dintre oameni... respectul pentru un adult, respectul pentru copilul unui adult....

#10 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 20 august 2017 - 09:28

Dana, eu nu m-am gandit ca intrebarile sa iti fie adresate tie, in sensul in care am dori sa aflam cum te raportezi tu la elevii tai.
Este interesant si asta, desigur. Insa nu este dreptul nostru sa te interogam profitand de forum si de prezenta ta langa noi.
Cum sunt deja ani de cand suntem impreuna, te cunoastem si stim ca vrei sa faci tot ce este mai bine sa-i ajuti pe elevi tai, ca profesor la o catedra...
si -presupunem- ca diriginta in mijlocul copiilor. Tu faci parte dintr-un colectiv de profesori...in mod deosebit despre acest colectiv vrem sa discutam.
Simti ca acest colectiv de profesori, simti ca acesti colegi ai tai, inteleg responsabilitatea pentru nubletea muncii lor, simt ca ei formeaza generatii de oameni...
si cauta sa se achite de responsabilitati in mod constient?

In ultimii ani am vazut un fenomen despre care eu nu am avut habar cu ani in urma: am vazut eleve (asadar, fete, nu baieti) atat de agresive, atat de nemiloase in relatia cu una dintre colegele lor...am vazut cum o batjocoreau si o loveau fara mila, cu cruzime, minute in sir... Iar o alta colega sau un coleg, filmau.
Ma gandeam: fetele acelea sunt needucate in familie, sunt lipsite de cei sapte ani de acasa. Au violenta verbala si fizica in sange.
Au obraznicia, vulgaritatea si nesimtirea "la degetul mic".
De la parintii lor, cred ca nu prea avem ce sa cerem (desi, eu as pretinde societatii sa gaseasca forme mai serioase de responsabilizare si a parintilor unor asemenea copii-problema). Insa, marturisesc: privind agresivitatea si nesimtirea unor asemenea fete (erau eleve!), ma gandeam ca nici scoala nu prea a fost prezenta in educarea lor.

Ma insel eu? Poate ma insel.
Nu le stiu pe toate !!!

#11 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.215 posturi

Postat 22 august 2017 - 05:37

In ultimii ani... se intampla multe fenomene.
Cam toate incep de la dreptul la libertatea de a fi asa cum vrei, cum doresti si cum te taie capul... un drept incontestabil pe care il are (sau ar trebui sa il aiba) fiecare fiinta umana... insa un drept despre care se cam uita ce presupune el si anume... responsabilitatea aferenta.
Sigur ca scoala, oricare ar fi ea si orice ar fi prin ea, intelege nobletea muncii ei si responsabilitatea pe care o are. Nu cred ca exista vreo scoala in care sa se predea lectii de nesimtire, in care sa se incurajeze violenta, in care vreun dascal sa aprobe aplaudand obraznicia si vulgaritatea. Nu stiu sa fie asa ceva si nici nu-mi pot imagina astfel de situatii.
Insa, asa cum spuneam, scoala nu poate face totul de una singura, ea nu este desprinsa de contextul social in care exista; si construieste multe pe baza... si cu ajutorul... parintilor, societatii in general.
Intr-o lume plina de exemple ciudate... incepand de la jocuri / filme cu violenta insistenta si consistenta (a caror abordare permanenta te pot face, cred, mai putin sensibil in fata ideii de suferinta, durere fizica si/sau psihico-emotionala)... si trecand prin toate situatiile vazute, auzite, comentate si promovate chiar (in numele "puterii" din personalitate, din felul de a fi)... cred ca nu e foarte greu de pierdut emotii si impresii senzoriale care, daca ar fi si daca s-ar insista in cultivarea lor, ar ajuta omul sa fie mult mai atent cum se comporta cu cei din jur.
Poate ca nici scoala nu este suficient de prezenta in educarea tinerilor, sa incercam sa recunoastem carentele scolii fara ipocrizie, insa consder ca scoala oricum nu poate rezolva problemele unei societati de una singura, fara sprijinul societatii. Cred ca nu doar acum, ci niciodata nu a putut.
Asa ca... vin si eu cu o intrebare: oare societatea sprijina scoala si sensul acesteia?...
Daca nu, atunci de ce oare?... si mai ales de unde emiterea asteptarilor uriase ale societatii de la ea, scoala?...
Daca da, atunci cum?... sub ce forme concrete putem zice si crede ca acest sprijin si sustinere exista?...

#12 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.746 posturi

Postat 22 august 2017 - 05:12

Multe din lucrurile urate care se intampla acum s-au intamplat intotdeauna, doar ca nu a existat posibilitatea sa fie expuse. Acum aproape orice este filmat, pozat, exista undeva o camera de protectie care inregistreaza tot, exista dovezi, exista posibilitatea expunerii pe internet, etc
Sigur ca dorim ca scoala sa faca ceva bun pentr copiii nostri, academic si educational, dar eu una ma intreb pana la ce nivel imi doresc sa se intample asta.
Sunt profesori buni si foarte buni, dar sunt si profesori de la care in afara de strict academic(ca n-am de ales) nu as vrea sa invete nimic copiii mei. Spun asta pentru ca si profesorii, ca oameni, sunt de tot felul.
Citind ce scriati voi mai sus mi-am amintit ca la intalnirea ce am avut-o prin martie cu colegii de liceu (dupa 36 ani, pe majoritatea nu i-am vazut din ultima zi de liceu) printre altele ne-am amintit de profesoara de filozofie. Ne aminteam de ea razand, glumind, dar daca un personaj ca ea ar fi fost acum la o catedra, ar fi avut grija copiii sa-i duca "faima" iar parintii ar fi avut de ce sa fie pe buna dreptate revoltati.
Vorbim de scoala din trecut ca de ceva mai bun decat acum, Dar hai sa o descriu putin pe doamna de filozofie, cu mintea si intelegerea mea de acum: era o femeie frumoasa, zvelta, tanara dupa judecata mea de acum, cu toate caracteristicile unei femei stricate, nefericite, neimplinite sau imposibil de implinit in dragoste. Nu mi-o amintesc zambind decat in preajma profesorului de chimie, un barbat cam de varsta ei, un barbat bine, langa care nu scapa nici-o ocazie(adica fiecare pauza) sa mearga sa traga puternic si provocator din tigara. Da, era vremea cand profesorii fumau pe holuri sau unde isi doreau. La restul colegilor ei se uita indiferent sau arogant, inclusiv la ceilalti profesori, femeile mai putin atragatoare, barbatii mai putin sexi. Si mai eram noi, fetele. Ne era groaza de momentul cand ni se va adresa, sau cand , la mana ei fiind, trebuia sa primim o nota. Cu cat fata era mai frumoasa, cu atat viata ei era mai grea. Se adresa noua, fetelor, cu scarba , de parca vedea in noi o viitoare prostituiata sau si mai rau, concurente. Dar avea grija sa ne chinuie, sa ne umileasca, sa ne faca oricum avea ea puterea sa ne faca pentru satisfactia ei. Eu eram poznasa de felul meu, si desi nu eram vreo frumusete, eram din grupul de fete ce aveam ceva mai mult de suferit din cauza ei. Ei, mi-a venit o idee pe care am aplicat-o si am avut succes. La orele ei, imi puneam pe cap o bentita din cea de panza(nu se mai purtau de mult, ea ne obliga sa avem bentite, in casa a 12-a, dar aveam toate din cele de plastic sau elastice, care stateau mai frumos pe cap), mi-o puneam pe cap in asa fel, cu parul tot bagat sub ea, fara breton sau alte pampoane, imi luam o figura tampa, cand ma ridica in picioare stateam cat mai cocosata - in situatia asta, cu mila si sila, cum ai daunui caine jigarit de care ttotusi nu vrei sa te apropii, osul ce oricum il aruncai. In situatia asta nu ma mai freca, nu mai incerca sa ma injoseasca pentru ca nu mai avea motiv- oricum eram vai de capul meu, imi dadea o nota sa scape de mine si gata! Dupa asa un succes va dati seama ce mandra eram, si una cate una, fetele au inceput sa faca ce facusem eu.
Tot cu ochii adultului de acum, imi amintesc de sotul acestei profesoare, profesor de matematica la alt liceu, un barbat frumusel si bine, asa cum era si ea o femeie bine. Nu aveau copii, nu aveau "o viata" impreuna. Banui ca se casatorisera din facultate si-si duceau acum zilele impreuna. N-am idee ce acreala putea sa fie intre ei doi, ce nefericiri si neimpliniri, la care in vremea aia nu ma puteam gandi.
Ce v-am povestit s-a intamplat cu 36 ani in urma, cand ridicam in slavi invatamantul. Si nu este singurul exemplu de profesoara (o stricata viciata) de atunci, si-s convinsa ca-s si acum, care nu as dori sa influenteze o noua generatie, sau, in niciun caz, copiii mei.

#13 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.746 posturi

Postat 22 august 2017 - 05:27

Dana, nu ma pot gandi acum la corelatie societate-scoala si asteptari, dar stiu ca este importanta scoala si ca societate stim asta, pentru ca acolo isi petrec copiii nostri o parte importanta din viata. De multe ori, acasa fiind, ca parinti nu aveam timp sa petrecem cu ei pentru ca-si fac lectiile pentru scoala- asta in cazul fericit cand copiii sunt constiinciosi. Timpul pentrecut la scoala de copiii nostri este necesar pentru educatia lor, si vrem sau nu, aceasta scoala isi pune amprenta asupra lor.
Scoala nu va putea niciodata multumii toti parintii sau copiii, pentru ca noi, ca oameni, suntem diferiti si avem asteptati diferite, dorinte diferite, intelegeri diferite, crestere si educatie diferita.

#14 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.746 posturi

Postat 22 august 2017 - 05:30

Imagine postată

Parte dintre noi dupa 36 ani de la terminarea liceului. A fost interesant sa vorbim ce a fost RAU si ce a fost BUN, ce ne-a marcat, ce a fost uitabil si ce, daca te uiti in urma, a avut sau nu a avut importanta.

#15 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 22 august 2017 - 10:43

Vezi postDana, pe 22 august 2017 - 05:37 , a spus:

In ultimii ani... se intampla multe fenomene.
Cam toate incep de la dreptul la libertatea de a fi asa cum vrei, cum doresti si cum te taie capul... un drept incontestabil pe care il are (sau ar trebui sa il aiba) fiecare fiinta umana... insa un drept despre care se cam uita ce presupune el si anume... responsabilitatea aferenta.
Sigur ca scoala, oricare ar fi ea si orice ar fi prin ea, intelege nobletea muncii ei si responsabilitatea pe care o are. Nu cred ca exista vreo scoala in care sa se predea lectii de nesimtire, in care sa se incurajeze violenta, in care vreun dascal sa aprobe aplaudand obraznicia si vulgaritatea. Nu stiu sa fie asa ceva si nici nu-mi pot imagina astfel de situatii.
Insa, asa cum spuneam, scoala nu poate face totul de una singura, ea nu este desprinsa de contextul social in care exista; si construieste multe pe baza... si cu ajutorul... parintilor, societatii in general.
Intr-o lume plina de exemple ciudate... incepand de la jocuri / filme cu violenta insistenta si consistenta (a caror abordare permanenta te pot face, cred, mai putin sensibil in fata ideii de suferinta, durere fizica si/sau psihico-emotionala)... si trecand prin toate situatiile vazute, auzite, comentate si promovate chiar (in numele "puterii" din personalitate, din felul de a fi)... cred ca nu e foarte greu de pierdut emotii si impresii senzoriale care, daca ar fi si daca s-ar insista in cultivarea lor, ar ajuta omul sa fie mult mai atent cum se comporta cu cei din jur.
Poate ca nici scoala nu este suficient de prezenta in educarea tinerilor, sa incercam sa recunoastem carentele scolii fara ipocrizie, insa consder ca scoala oricum nu poate rezolva problemele unei societati de una singura, fara sprijinul societatii. Cred ca nu doar acum, ci niciodata nu a putut.
Asa ca... vin si eu cu o intrebare: oare societatea sprijina scoala si sensul acesteia?...
Daca nu, atunci de ce oare?... si mai ales de unde emiterea asteptarilor uriase ale societatii de la ea, scoala?...
Daca da, atunci cum?... sub ce forme concrete putem zice si crede ca acest sprijin si sustinere exista?...
Dana, cand parintii asteapta sa fie ajutati de scoala sau de societate sa-si educe copiii, ceva nu este in ordine. In mod similar, ma gandesc, cand scoala asteapta de la parinti sau de la societate sa fie ajutata sa educe elevi, ceva nu este ok.
Vezi la fel?
Nu le stiu pe toate !!!

#16 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 25 august 2017 - 08:53

IATA CE SE INTAMPLA IN ALTE SCOLI... SA NE TEMEM CA URMEAZA SA SE INTAMPLE SI LA NOI?

SUA. Copiii din California sunt îndoctrinați să-și schimbe sexul încă de la Grădiniță. O fetiță de 5 ani a venit plângând acasă spunând părinților că ea nu vrea să se transforme în băiat. Părinții înfuriați au făcut scandal.

Imagine postată
22 august 2017 - ROCKLIN, CALIFORNIA - Școala Rocklin Parents Grill "oferă" copiilor de grădiniță de 4-5 ani discuții transgender "despre schimbarea de sex" chiar în grădiniță

ROCKLIN (CBS13) - Consiliul școlii Rocklin Academy se confruntă cu întrebări dificile din partea părinților cu privire la un incident controversat care implică discuții transgender (despre schimbarea de sex) în cadrul unei clase de grădiniță cu copii de 4-5 ani. Mai mult copii de 4-5 ani au fost puși de educatoare să se îmbrace cu hainele sexului opus pentru a le arăta copiilor Cum se face schimbarea de sex.
"Acești părinți se simt trădați de consiliulul de conducere al școlii pentru că nu au fost anunțați", a spus Karen England de la Institutul de Resurse Capitol.
Incidentul s-a întâmplat la începutul acestei veri în ultimele zile ale anului școlar.
În ședința de bord din noaptea de luni, educatoarea din centrul controversei a vorbit despre acțiunile ei. Cu emoții înalte, ea s-a adresat unei săli pline.
"Sunt atât de mândră de elevii mei, nu a fost niciodată intenția mea să dăunez copiilor, ci să-i ajut într-o situație dificilă", a spus ea.
Educatoarea și-a apărat acțiunile sale prin care a decis să citească pentru copii două cărți despre schimbarea sexuală denumită "transgenderism".
Cărțile care au fost citite la clasă au inclus cartea "Sunt Jazz", carte care descrie "povestea unui copil transsexual bazată pe experiența reală a lui Jazz Jennings, care a devenit purtător de cuvânt al transsexualilor de pretutindeni".
Ea spune că cărțile i-au fost date de "un copil transgender care trecea printr-o perioadă de tranziție".
După aceste lecturi despre "transformarea sexuală", copiii de 4-5 ani de la grădiniță au venit acasă foarte confuzi, asupra faptului dacă poți sau nu să-ți alegi sexul tău, indiferent dacă sunt sau nu sunt în realitate, băiat sau fată", a spus Karen England.
Părinții spun că, pe lângă cărți, la un moment dat, în timpul orelor de curs, elevul transgender și-a schimbat hainele și și-a dezvăluit adevăratul său sex ("el" fiind în realitate o fată).
Foarte mulți părinți spun că se simt trădați și că grădinița își bate joc de ei și de copiii lor.
"Vreau ca copilul meu să audă de la mine ca părinte ce înseamnă identitatea de gen pentru ea și pentru familia noastră, nu dintr-o carte care ar putea fi controversată, la nu știu ce oră, de la grădiniță", a spus un părinte.
"Fiica mea a venit acasă plângând și tremurând de frică că s-ar putea transforma într-un băiat", a spus un alt părinte.
Problema nu a fost pusă pe ordinea de zi a grădiniței, așa că părinții au vorbit făcând niște comentarii publice.
"Este vorba de faptul că părinții trebuie informați și implicați, și să ni se ofere alegerea și drepturile a ceea ce este introdus copiilor noștri și la ce vârstă", a declarat părintele Chelsea McQuistan.
Mulți profesori au vorbit, însă, în sprijinul a ceea ce s-a întâmplat în interiorul sălii de clasă. Ei au vorbit despre "importanța predării elevilor despre diversitate de gen și despre dialoguri sănătoase pe acest subiect".
Un părinte a spus că impactul asupra fiului său a fost extrem de pozitiv.
"A fost atât de prețios să văd că nu avea nici un prejudiciu în legătură cu trupul său. Copilul meu a intrat acolo și a ascultat povestea și nu a raportat-o la nimic rău și nu și-a pus la îndoială propriul corp" a spus un părinte mândru de această îndoctrinare care li se face copiilor.
"Când mergem în direcția cărților nespecifice vârstei sau a cărților interzise sau a unei literaturii selective - care ar trebui citite doar în afara sălii de clasă, cred că este o direcție foarte periculoasă", a spus Kelly Bryson, profesor de clasa a 7-a.
Conducerea școlii și a grădiniței spune însă că "cărțile au fost adecvate vârstei" și "că s-au încadrat în politica de selecție a literaturii specifice vârstei".
Spre deosebire de educația sexuală, subiectele de identitate de gen nu necesită o notificare prealabilă către părinți.
Într-o declarație în timpul întâlnirii consiliului de administrație, districtul a declarat: "După cum a arătat inspectorul Robin Stout într-o comunicare de săptămâna trecută, personalul va angaja părinții și profesorii în discuții cu privire la modul în care materialele din afara curriculum-ului nostru vor fi abordate în viitor".
Protestele părinților au obligat consiliul grădiniței să pună acest punct pe ordinea de zi a sedinței de consiliu din luna următoare.

http://www.fluierul....p?artid=1114632
Nu le stiu pe toate !!!

#17 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.746 posturi

Postat 28 august 2017 - 04:37

Asta este un motiv serios pentru care nu vreau ca scoala sa-mi educe copiii.

#18 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.120 posturi

Postat 28 august 2017 - 07:02

Credeti ca, permitand copiilor lor sa mearga la aceste scoli, sa participe la asemenea cursuri mizerabile, parintii pot contracara aceste atentate la identitatea de gen
si la normele morale ale copiilor lor?
Nu le stiu pe toate !!!

#19 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.215 posturi

Postat 29 august 2017 - 12:02

Vezi postsieup'aici, pe 22 august 2017 - 05:27 , a spus:

Dana, nu ma pot gandi acum la corelatie societate-scoala si asteptari, dar stiu ca este importanta scoala si ca societate stim asta, pentru ca acolo isi petrec copiii nostri o parte importanta din viata. De multe ori, acasa fiind, ca parinti nu aveam timp sa petrecem cu ei pentru ca-si fac lectiile pentru scoala- asta in cazul fericit cand copiii sunt constiinciosi. Timpul pentrecut la scoala de copiii nostri este necesar pentru educatia lor, si vrem sau nu, aceasta scoala isi pune amprenta asupra lor.
Scoala nu va putea niciodata multumii toti parintii sau copiii, pentru ca noi, ca oameni, suntem diferiti si avem asteptati diferite, dorinte diferite, intelegeri diferite, crestere si educatie diferita.
Da, poate ca asteptarile de la scoala sunt usor diferite de la om la om, insa nu cred ca sunt spectaculos de diferite; pentru ca, in principiu si in esenta, fiecare parinte emite asteptari in sensul ca scoala sa sustina dezvoltarea psihica si emotionala a copilului lui in sens bun. pozitiv, chiar moral ma gandesc; inclusiv asteptarile sunt si in legatura cu deschiderea unor orizonturi si perspective de realizare sociala.
Adica.. nu-mi pot imagina ca exista vreun parinte care isi trimite copilul la scoala in speranta ca acesta va deveni o puslama, un terchea-berchea, o lichea si-un derbedeu....
Cred ca este posibil ca un parinte sa fie dezinteresat de vreun aspect sau altul din ceea ce ofera (sau ar ar trebui sa ofere) scoala; dar nu stiu daca asta ar insemna ca acel parinte are asteptari diferite fata de alt parinte, cat mai degraba ca nu are asteptari de niciun fel... nici fata de scoala, nici fata de copilul lui.

Credeti ca ar fi bine si ar trebui sa ne traim viata fara sa emitem asteptari, de niciun fel... nici asupra organizatiilor, institutiilor sau cine stie caror grupuri sociale... nici asupra persoanelor care fac parte din viata noastra si intra in contact cu noi, sub o forma sau alta?
Credeti ca ne-am putea construi vietile fara niciun fel de asteptare?... Suntem oare capabili sa facem asta?...

#20 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.215 posturi

Postat 29 august 2017 - 12:12

Vezi postGabriel_S, pe 22 august 2017 - 10:43 , a spus:

Vezi postDana, pe 22 august 2017 - 05:37 , a spus:

In ultimii ani... se intampla multe fenomene.
Cam toate incep de la dreptul la libertatea de a fi asa cum vrei, cum doresti si cum te taie capul... un drept incontestabil pe care il are (sau ar trebui sa il aiba) fiecare fiinta umana... insa un drept despre care se cam uita ce presupune el si anume... responsabilitatea aferenta.
Sigur ca scoala, oricare ar fi ea si orice ar fi prin ea, intelege nobletea muncii ei si responsabilitatea pe care o are. Nu cred ca exista vreo scoala in care sa se predea lectii de nesimtire, in care sa se incurajeze violenta, in care vreun dascal sa aprobe aplaudand obraznicia si vulgaritatea. Nu stiu sa fie asa ceva si nici nu-mi pot imagina astfel de situatii.
Insa, asa cum spuneam, scoala nu poate face totul de una singura, ea nu este desprinsa de contextul social in care exista; si construieste multe pe baza... si cu ajutorul... parintilor, societatii in general.
Intr-o lume plina de exemple ciudate... incepand de la jocuri / filme cu violenta insistenta si consistenta (a caror abordare permanenta te pot face, cred, mai putin sensibil in fata ideii de suferinta, durere fizica si/sau psihico-emotionala)... si trecand prin toate situatiile vazute, auzite, comentate si promovate chiar (in numele "puterii" din personalitate, din felul de a fi)... cred ca nu e foarte greu de pierdut emotii si impresii senzoriale care, daca ar fi si daca s-ar insista in cultivarea lor, ar ajuta omul sa fie mult mai atent cum se comporta cu cei din jur.
Poate ca nici scoala nu este suficient de prezenta in educarea tinerilor, sa incercam sa recunoastem carentele scolii fara ipocrizie, insa consder ca scoala oricum nu poate rezolva problemele unei societati de una singura, fara sprijinul societatii. Cred ca nu doar acum, ci niciodata nu a putut.
Asa ca... vin si eu cu o intrebare: oare societatea sprijina scoala si sensul acesteia?...
Daca nu, atunci de ce oare?... si mai ales de unde emiterea asteptarilor uriase ale societatii de la ea, scoala?...
Daca da, atunci cum?... sub ce forme concrete putem zice si crede ca acest sprijin si sustinere exista?...
Dana, cand parintii asteapta sa fie ajutati de scoala sau de societate sa-si educe copiii, ceva nu este in ordine. In mod similar, ma gandesc, cand scoala asteapta de la parinti sau de la societate sa fie ajutata sa educe elevi, ceva nu este ok.
Vezi la fel?
Da, aproximativ la fel vad.
Pentru ca e dureros si nefiresc ca parintele sa faca apel la scoala: "fa-i ceva, pentru ca eu nu mai stiu ce sa-i fac"... sau scoala sa faca apel la parinte: "ajuta-ma, pentru ca nu sunt in stare sa fac singur ceea ce am de facut, ceea ce imi apartine ca responsabilitate".
Sunt anomalii care nu ar trebui sa aiba loc.
Din pacate, se intampla si asa.
De fapt, fecare din cele doua componente vitale in procesul educational care formeaza un copil ca om (respectiv parintii si scoala) au (sau ar trebui sa aiba) "un cuvant de spus", separat si independent una de cealalta... si au (sau ar trebui sa aiba) intelepciunea, cunoasterea psihologica si chiar parghiile necesare pentru a indruma si forma un om.
Doar ca acest "separat si independent" nu inseamna nici ca cele doua "componente educative" lupta cumva una impotriva celeilalte ca si cum ar incerca sa se submineze una pe cealalta, nu inseamna nici ca e ok daca o componenta este activa iar cealalta este inerta... ci pur si simplu inseamna ca fiecare are (sau ar trebui sa aiba) autonomia, puterea si intelepciunea de a-si face treaba pe care o are de facut... dar si conlucrand impreuna, totodata,
Insa, desigur, sub forma de colaborare, nu sub forma in care una cere ajutorul celeilalte din neputinta. Asta nu e ok, asa e...





1 utilizatori citesc acest topic

0 membrii, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi