Sari la conținut


"STRAZILE AU AMINTIRI" CE AMINTIRI ARE STRADA TA?


30 răspunsuri la acest topic

#1 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 06 aprilie 2017 - 04:40

Strada mea are o multime de amintiri, m-a insotit -cu pauze mai lungi sau mai scurte- aproape toata viata...
Promit ca odata am sa v-o arat si voua... si promit sa va povestesc multe dintre amintirile ei.

Aici, o prima intalnire cu o parte din satul meu:



---------------------------------------------------------------------------------------------
Ce amintiri are strada voastra?
Nu le stiu pe toate !!!

#2 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 11 aprilie 2017 - 08:59

Am copilarit pe o strada pietruita, prima casa de la costra in jos, pe partea stanga. Ca mai tot Pitestiul, era oarecum in panta, si la cativa metri buni de poarta mea era "coasta". Acum realizez de ciudat suna pentru un necunoscator. Noi, ai strazii, spuneam unul altuia "te astept la coastra" si stiam bine ce spunem. Panta nu era prea mare, dar suficienta sa se scurga apa de la ploi pe langa borduri. La coasta era ultima intersectie inainte de cea importanta a orasului care se ramifica inspre stadion si cimitor. "La coasta" era si un panou mare d ereclame. Ma si mir de el acum, a disparut candva in copilaria mea, dar a stat mult timp metalul ala acolo, faceam acrobatii pe el.
Cand spun ca strada era pietruita, nu spun dale, ci chiar piatra. Trotuarul nu era cimentat ci pamant batut, la marginea lui fiind bordura. Prima propritate de pe strada, era o gradina in care erau cativa ciresi, apoi curtea mea. In gradina cu ciresi mergeam toata iarna la sanius. Uneori proprietara gradinii se scandaiza, alteori ne lasa in pace. Era locul d ejoaca al copiilor, dar asta numai iarna. Vara, in vremea cireselor, il angaja pe nenea Stan sa pazeasca ciresii (nu avea gard de loc) si-si ducea vaca la pascut, uneori si caii. Da, la cateva case mai departe, tot pe strada mea, vecina avea vaca si doi cai. SIngurii din cartier. Intelegeam de la mama ca fusese o familie de oameni bogati, cu gospodarii mari de unde se trageau ei, si ramasesera cu mult pamant si in zona orasului. Dar traiau simplu. Banui ca erau simpli, si oricum nu mi erau bogati, in zona de tara banui ca pamanturile nu mai erau ale lor. Aveau, totusi, sluga. O femeie putin retardata dar era sluga lor. In partea asta de inceput a strazii, erau case si cate o gradina, apoi casele se micsorau si inghesuiau, cu curti lungi gen tren si o multime de case in aceiasi curte. Acolo erau tigani multi, tigani orasenizati, multi familii corcite, tigani cu romani. Nu am pus niciodata piciorul in una din curtile alea. Cumva limita mea era la o ulita unde locuia prietena mea cea mai buna(din spatele curtii ei incepeau tiganii), ultita pe care numai casa ei era normala, si vreo 3 vile care erau raritate in copilaria mea. Deci, de la vile incolo, incepea o alta lume. Nu foarte rea, dar diferita.
Mi se intampla sa merg prin padurea Trivale si sa vad un grup de baieti-derbedei apropiindu-se. Incepeam sa am emotii, stiam ca se vor lua de noi mai ales daca eram mai multe fete, cand mi s eintampla sa aud "lasati-o ma' p'asta ca o cunosc!". Eu, recunosc, nu-i cunosteam. Dar banui ca erau baieti din acea zona de pe strada mea, si ani de zile in copilaria lor probabil ca stiau ca atunci cand le lipsea uleiul, zaharul, un lemn de foc, erau trimisi la noi acasa si mama le dadea. Tin minte cand odata s-a deschis usa si o femeie a intrat disperata fugind in cel mai indepartat colt al casei facandu-se ghem. Nu o cunosteam, nu fusese vreodata pe la noi. In urma ei, un barbat baut o alerga sa o bata (omoare zicea el). A iesit mama in "capul scarii" (cum spuneam noi la usa) si i-a spus omului sa plece, ca femeia va sta la noi pana-i trece lui betia. Chiar si asa, beat crita, vedeam ca mamei ii vorbea respectos si nu a avut curajul sa intre in casa dupa nevasta lui - desi facea pe viteazul in continuare in ceea ce o privea pe nevasta lui.
Intre noi si familiile astea erau alte cateva case si gradini, eu nu am vazut multa violenta si stricaciune, dar stiu ca erau, mai ales in ziua de salariu. Dar eram copil, nu ma duceam in partea aia a strazii decat sa ma plimb cu bicicleta(in drum spre paine) dar nici atunci prea des, o luam in partea opusa. De jucat cu copiii din zona aia nu ma jucam niciodata. Aveam doi colegi de clasa care stateau mai in zona aia, si desi din familii modeste, erau bine crescuti si ingrijiti, parintii lor nu erau tigani si nici scandalagii. Deci era cumva un amalgam de oameni.
Ne-au demolat cand eu aveam 14 ani si ne-au mutat la bloc. Toate proprietatile pana la aleea aia cu vile au fost luate si s-a construit un spital. Cand le venise randul si lor, a venit revolutia. Acum, a mai ramas numai si numai aleea cu vile, in rest toate casele au fost demolate si s-a construit un cartier de blocuri destul de frumoase. N-am fost NICIODATA in cartierul de blocuri. Nu cunosc pe nimeni, n-am de ce sa ma duc. O vizitez pe prietena cand si cand, sta in "umbra" spitalului, in curtea parinteasca si-a facut si ea o vila monstruos de mare, iar vila cea mai cea din vremurile copilariei mele, pare o simpla casuta.

Gabi, vad din filmarea ta ca satul din care esti tu, tot asa, s-au construit case mai falnice una decat celalta.

Poza asta este facuta "la coasta". Intersectia strazii care ducea la stadion cu cimitor, cu strada noastra. Era un canal desfundat, in care ne placea sa intram... In poza asta este o sora de-a mea cu colege de liceu venite in vizita pe la ea! :emoticon-0102-bigsmile:
Imagine postată

#3 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 11 aprilie 2017 - 11:24

Interesante amintirile tale, Silvia! Si frumoase...
Sa spui ca asemenea garduri erau in Pitesti, zona respectiva, in urma cu cca 50 de ani, pare de necrezut...

Fata din spatele grupului este sora ta (ea seamana cu tine)? Unde se aflau aici, intr-o groapa?
Aaaa, uite, langa ele sunt doua role. Un fapt interesant: eu nu-mi amintesc de astfel de role, in Romania, in acele vremuri.
...................
Ai intrebat de localitatea mea... Da, acum sunt multe case cu un etaj.(tip vila)...
Nu de mult au fost asfaltate strazile mai importante si s-a introdus apa curenta (...pe toate strazile).
Am inteles ca ar urma sa introduca si gazul metan. In localitatea vecina -comuna de care apartine localitatea mea- deja s-a introdus si gazul.

Cand eram eu copil, localitatea mea era comuna (Comuna Sperieteni, raionul Gaesti, regiunea Arges). Eram ultima localitate din regiunea Arges, la hotarul cu regiunea Prahova.
Ulterior, cand au fost desfiintate regiunile si au fost inlocuite cu judetele, gasindu-ne cam in centrul judetului Dambovita, niste oameni cu influenta din localitatea vecina au uneltit la Targovise de care apartineam dupa schimbarea teritoriala si au mutata "Consiliul Popular" la ei in localitate. Respectiv in Gura Sutii. Asa au devenit ei comuna iar pe noi ne-au coborat la gradul de sat.
Desi, economic, localitatea mea era mult mai bogata decat cea devenita acum comuna. Sa nu mai spun ca aproape jumatate din locuitorii localitatii Gura Sutii erau si inca sunt tigani.
La noi in localitate erau numai doua familii de tigani. Acum nu mai este niciuna.

Eu am locuit pe o strada laterala, perpendiculara pe strada principala, undeva in zona de centru a localitatii.
Nu era mai lunga de cca 5-600 de metri, dar era atat de dreapta incat, daca din unul din capetele strazii s-ar fi tras un glont pe centrul ei,
tot pe centru ar fi mers glontul pana la capatul celalalt al strazii....
Acum, strada este pietruita. Cand eu eram copil, aproape toata strada era cu iarba. Atat de multa iarba incat, in unele zile, dupa ce a plouat si nu prea mai avea rost sa merg cu vaca la camp, mergeam sa o pasc pe strada noastra. Nu-mi amintesc sa am o poza cu strada mea. Pacat! Parintii mei nu au fost interesati sa imortalizeze frumusetile vietii si cred ca intr-o oarece nefericita masura nu ne-a transmis nici noua-copiilor, aceasta valoare. Dar va pot arata cam cum arata acum unele puncte interesante din localitatea mea:

Imagine postată
aici este zona de centru a localitatii. Cladirea cu turla din stanga este Biserica adventista. Dupa bis. adventista, nu departe de ea, pe partea stanga, exact unde se afla cel de al 5-lea stalp de la reteaua de energie electrica, incepe strada mea...

Mi-au ramas vii in memorie amintirile pe strada mea, cand mergeam sau cand veneam de la scoala.
Scoala era la circa 150-200 de metri de intersectia strazii mele cu strada principiala, in partea stanga a strazii mele, in sensul in care mergeam catre scoala.
Acolo unde, pe partea dreapta, se vad parcate doua masini. Cred ca sunt in fata scolii.

Asadar, cand plecam de la scoala catre casa, odata iesit din curtea scolii, intram destul de repede pe strada mea...
Plina cu iarba, cum am spus, se formase pe centrul ei un fel de carare batatorita care, cu timpul s-a tot largit. Odata cu aparitia tractoarelor si apoi a masinilor, iarba aceea a fost distrusa.
Locul ei a fost luat mai intai de praf...mult praf cand era seceta... si noroi, mult noroi cand era timpul ploios.
Imi amintesc de strada mea dupa ce iarba a fost distrusa, primavara si toamna, cand ploua devenea aproape inpracticabila.
Cum stiti ca am fost adventist, mergeam la biserica sambata si vineri seara... sa putem avea incaltamintea cu care intram in biserica, curata, mergeam cu doua randuri de incaltaminte:
cizmele pentru noroiul de pe strada plus pantofii (in mana) pentru cand intram in biserica. Mai tarziu s-au mai imbunatatit strazile iar in prezent strada mea este pietruita..

Ei, dar pe strada mea erau doua locuri in care terenul cobora ca intr-o mica valcea. Atunci cand ploua mai abundent si pe o durata mai lunga,
cand pamantul se satura de apa si nu o mai putea absorbi (primavara cand se topea zapada era vai si amar), apa de pe ambele parti ale acelor valcele, din amonte de strada mea,
se aduna pe doua santuri laterale ale strazii, nu mai adanci de 20-30 cm si largi de 50-60 cm pe care curgea sau trebuia sa curga catre partea cea mai de jos a acelor valcele.
Ca apoi, pe un sant care se formase in timp de-a curmezisul strazii, sa traverseze strada, sa mearga mai departe...
Se aduna atat de multa apa incat, se intampla uneori ca 1-2 zile apa acoperea toata strada si curgea plina de namol catre vale. Valea respectiva era mai mult simbolica. Nu cred ca diferenta de nivel era mai mare de 50 cm pe o lungime de cateva sute de metri. Dar apa simtea aceasta diferenta si se ingramadea sa cucereasca zona strazii mele.
In primele clase, in aceste momente ale anului, era asa multa apa incat devenea riscant sa trec prin ea singur. Atunci mergea tatal meu cu mine si ma trecea apele acelea
(dimineata cand mergeam la scoala si la amiaza cand veneam acasa).

Localitatea mea este asezata pe un fel de platou, nu mai inalt de cca 15-20 de metri. Asa se face ca pe orice parte se intra in localitate, la un moment dat trebuie sa fie urcata o panta.
Asta a facut sa nu avem in localitate nicio apa curgatoare permanenta. Din aceasta cauza, noi copiii eram neinvatati cu apa. Cand se intampla, toamna... dar mai ales primavara,
sa se formeze suvoaiele de care am povestit, neinvatati cu puhoaiele de apa -navalnice le vedeam eu atunci- uneori ni se parea ca sunt atat de amenintatoare incat, copil fiind,
ma cam treceau niste fiori pe sira spinarii cand ma uitam la puhoiul acela galagios... si-l vedeam cat este de vijelios si cata apa este pe strada... si chiar in gradinile de pe o parte si alta a strazii.

Cum noi locuiam aproape la capatul dinspre camp al strazii, iar seara-noaptea cobora linistea peste sat, tot in aceste sezoane ploioase ale anului, se auzea infiorator de tare
niste suvoaie puternice de apa care se formau la cca 1 Km de casa noastra, pe "Valea Matasarului". Veneau dinspre Suta Seaca, pe Valea Matasarului, se scurgeau catre raul Arges.
Cum in zona cea mai apropiata de satul nostru Valea Matasarului era ceva mai ingusta iar apele se adunau de pe multi kilometri patrati de campuri, valea aceasta devenea foarte tumultoasa..
Vara, paraul Matasaru era aproape uscat. Dar toamna, iarna, si mai ales primavara, 2-3 saptamani, in timpul noptii, se auzea ca o cascada.
Nu am fost niciodata sa-l vad in perioda de primavara. Dar dupa ce se auzea dintr-acolo, mintea mea de copil imagina cele mai sperioase scene cu ape spumegande care se arunca amenintatoare peste maluri si cine stie daca nu vin sa ne inunde si pe noi.
Nu s-a intamplat niciodata, nu am auzit de victime inecate pe Valea Matasarului...

Strada mea, cu multe povesti pe ea... Lumea copilariei mele pe strada mea a fost foarte diferita de lumea de astazi a strazii mele.
Nu le stiu pe toate !!!

#4 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 12 aprilie 2017 - 05:21

Da Gabi, ea este sora mea. Dupa cum am scris in ultimul rand deasupra pozei, fetele sunt bagate intr-un canal...fara capac. Era unul din locurile nostre de joaca.
Gardul ce se vede nu-i chiar catastrofa. Era lemn si era vopsit, unde se vede ca se micsoreaza de fapt era o panta foarte abrupta(se lasa inspre strada mea). Gardul inconjura o proprietate foarte mare, cu una din cele mai mari case din oras, aveau si elesteu, era o gospodarie de invidiat, proprietarii erau si buni gospodari si traiau la un nivel putin mai ridicat decat al oamenilor de rand. Pentru vremurile alea si pentru cat era de mare proprietatea, era chiar bine. Majoritatea ar fi avut gard din sarma ghimpata. Aici le era gradina, mai aproape de curte si casa aveau bordura de ciment si gard de plasa. Acum, desigur, locurile sunt de nerecunoscut.
Vaaaaai, Gabi, din cate povestesti, cred ca am fost opusul ca fel de copii. Spui ca suvoiul de ape, primavara, era cam la 1 km si se auzea de la tine de acasa, noapte? Unde crezi ca as fi fost eu a doua zi dimineata, sa vad cu ochii mei, s afac "cercetari"? La suvoi, bineinteles! Nu stiu daca oricum as fi fost asa, dar fratii mei mari mari au fost destul de aventurosi incat sa cresc si eu cu ganduri de fapte cat mai marete. (de exemplu, neaparat, sa merg la fix 12 noaptea in cimitor - o vad ca pe o copilarie acum, era ca o "datorie" atunci).
Constat ceva! In buricul satului tau, o biserica foarte mare, adventista. Asta inseamna ca in satul vostru erau multi adventisti. Asta mai inseamna, sa-mi fie cu tertare daca o gandesc si spun, multa fatarnicie din partea adultilor. Poate si parintii tai au imbratisat-o. Adica se te forteze si sa te vrea intr-un fel anume, si pentru ca la tot pasul te-ar fi vazut X sau Y din biserica, si ce o sa spuna? Ar putea sa fie doua variante: la atatia adventisti in sat, viata sa fie mult mai frumoasa, ca o mare familie, veselie si intrajutorare, un mic rai pe pamant. Toati sa iubeasca copiii tuturor, sa fie intelegatoare cu ei, sa-i ajute si sfatuiasca cu dragoste cand era cazul, toata lumea sa se simta in pace si securitar. Asta ar fi fost cazul fericit si de ce nu, normal. Dar dupa cum stiu eu "lumea", cred ca a fost mai mult felul celalalt, de "ce-o sa zica fratele!". (apropos de asta, am o mica povestioara din copilaria mea, pe care vreodata poate am sa vi-o povestesc. A fost foarte importanta pentru mine si poate-s si altii care pot relationa cu ea),

Despre orasul meu, nu m-as putea opri povestind despre Strada Mare. A fost si a ramas o strada deosebit de frumoasa. Astazi este asa, voi gasi desigur poze cu ea din trecut.
Imagine postată

#5 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 12 aprilie 2017 - 05:24

Apoi Strada Mare se continua asa

Imagine postată

#6 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 13 aprilie 2017 - 10:30

Sieup`aici, ai intuit corect, asa a fost. Nu varianta frumoasa si luminoasa ci cealalta.Aceea pe care atunci nu o intelegam dar acum o vad foarte urata.
Este neplacut de descris si este mult de povestit. Si, da, cum am mai spus, parintii mei au fost -foarte probabil- cei mai preocupati de imaginea "sfinteniei" in ochii celorlalti.
Iar de aici, un suvoi de deviatii si abuzuri...
---------
In imaginea ta (foarte frumoasa), langa Curtea de apel ce este (in cladirea cu steaguri)? Iar dupa cladirea aceea intunecata, cealalta cu un singur nivel este teatrul?
Nu le stiu pe toate !!!

#7 Butterfly

    Membru avansat

  • Members
  • 9.919 posturi

Postat 04 mai 2017 - 04:24

Poate că cel mai greu lucru este sa smulgi pe cineva din sufletul tau. Uneori sunt radacini adanci si oricat ai incerca cu greu reusesti sa le smulgi cu totul...

Bibiloiul meu m-a parasit dupa aproape ....11 ani!
Imagine postată

#8 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 04 mai 2017 - 04:51

Conosc simtamantul! Ii vei duce mereu lipsa, durerea se va diminiua, dar amintirea va fi draga si nostalgica!
Al nostru a plecat de mai bine de 7 ani, l-am ingropat sub liliacul de langa casa(am vandut casa cu mormant cu tot, va fi surpriza cuiva cand si daca il va gasi, caci l-am pus intr-o cutie sigilata, cu scrisori sentimentale) si nu gradinaream in jurul liliacului fara sa ma gandesc la el. Plus, orice coltisor din sugragerie, bucatarie, hol, imi amintea de el.
Am facut doua incercari sa il inlocuim, au fost foarte diferiti de primul si longevivul nostru Fidget, si chiar daca unul a fost ca un catelus de prietenos, au murit repede si i-am uitat, n-au lasat amintirea lor personala gravata in inimile noastre, ci doar niste nume care au incercat sa umple golul lui Fidget.

Imagine postată

#9 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 04 mai 2017 - 11:26

Asa prietenos era? Foarte dragut! Ai motive sa fii trista.
Am vazut pe OLX foarte multe oferte. Daca ne lasi, iti oferim noi unul sau o pereche, o amintire de la noi...
Spre exemplu:

Imagine postată


https://www.olx.ro/o...html#4614f91831

In germana, papagalutii astia se numesc "Unzertrennliche" care inseamna "nedespartitii / inseparabilii".
Se pare ca atunci cand sunt luati singuri, cand nu au un partener de viata, mor mai repede decat daca ar trai in compania unui partener de sex opus.
Am avut o familie vecina care avea o perche de perusi (el era verde, ea era galbena-daca imi amintesc bine)... Doamne, ce ciripit era acolo la ei...
invatasera sa raspunda la fluierat... flueram iar ei imi raspundeau...
Altfel, cam murdari, in sensul ca aruncau foarte mult afara din colivie, desi aceasta era destul de spatioasa.
Nu le stiu pe toate !!!

#10 Butterfly

    Membru avansat

  • Members
  • 9.919 posturi

Postat 07 mai 2017 - 05:08

Niste dragalasi!
Eu am avut doar unul si a trait destul de mult. Nu s-a plans ca-i singur! Si l-am lasat si singurel chiar si o saptamana. La inceput ..in primii ani l-am luat peste tot .... la ai mei, la socrii...l-am lasat chiar si la o cumnata. Se spun multe despre ei...chiar si ca se tem de schimbari si de mersul cu masina.....dar imi amintesc cu drag cand mergeam cu el in masina si statea pe leganus ....si reusea sa-si tina echilibrul cu toate gropile prin care treceam. Si ...intotdeauna canta mai tare ca muzica de la radio!

Nu stiu daca mai vreau sa cumpar altul...dar si daca as lua altul ...tot atat de mult l-as iubi.
Imagine postată

#11 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 08 mai 2017 - 07:04

Daaaa, numai cine nu avut unul, si inca unul prioetenos nu stie ce inseamna sa te atasezi de-un pasaroi.
Al nostru, dupa niste ani, nu-i mai inchideam colivia. Era locul unde se ducea la el acasa, cand vroia sa se odihneasca sau sa manance, locul unde se simtea safe si stapan. Acolo noi nu prea aveam voie, daca bagam mana, ne ciupea.
Doar acolo!
Altfel, cand plecam cu cu zilele , lasam ceva mancare mai multa, si apa, in mai multe vase prin bucatarie. Nici acum nu stiu daca le folosea vreodata si pe alea.
(nu gaseam murdar pe acolo). Dar il gaseam mereu tacut in cusca lui. Foarte tacut. Ii lua cateva minute de galagie din partea noastra ca sa-si revina, dupa care facea o galagie suficienta pentru toate zilele cat tacuse. Asa banui eu, ca tacea cand eram mai mult timp plecati.
Batran fiind, nu mai putea zbura. "Sarea" din colivie unde il puneam noi inapoi sa doarma sau sa manance. In Penultima lui noapte a zburat , ca niciodata, prin toata casa. Pe mine m-a trezit falfaitul aripilor lui, lovitul in pereti, mirata ca zboara in timp de noapte, niciodata nu o mai facuse si de mult nu mai venise pana la dormitoarele nostre - nu am luat in consideratie faptul ca nu prea mai zbura. Peste cateva momente a fost un cutremur, nu foarte mare, dar asa l-am simtit, ca ma trezise Fidget. Avertizarea ca va fi un cutremur i-a luat ultima lui energie. Peste inca o zi l-am gasit in sufragerie pe jos, nu departe de colivia lui, dar nu mai misca.

#12 Butterfly

    Membru avansat

  • Members
  • 9.919 posturi

Postat 08 mai 2017 - 07:43

Ma doare prea mult sa ma gandesc cum a suferit ultimele zile.....
Imagine postată

#13 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 10 mai 2017 - 10:10

Gina, prietena noastra, a avut un catelus, pe Roky. A parasit-o in decembrie, anul trecut.
Aceleasi povesti...aceleasi suferinte...
Nu le stiu pe toate !!!

#14 Butterfly

    Membru avansat

  • Members
  • 9.919 posturi

Postat 10 mai 2017 - 11:35

E un mic sufletel care te insoteste zi de zi si care iti bucura sufletul. Si acum parca mai aud oglinda zdranganid de barele coliviei. Si acum mai am gestul de a-i trimite pupici de seara si ma indrept invariabil dimineata spre colivie sa il intreb ce face baietelul?
....si in drumul meu spre casa trec pe langa petshop-ul de unde ii cumparam toate bunatatile ...si mereu imi vine sa intru acolo. Deocamdata ...hranesc vrabiutele cu restul de seminte ramase ...dar in iunie mi-am propus sa cumpar altl perusel.
Imagine postată

#15 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 10 mai 2017 - 03:52

De ce ne legam asa de mult de aceste sufletele? Iubirea din gesturi, nevinovatia din privirile lor...?
Nu le stiu pe toate !!!

#16 Butterfly

    Membru avansat

  • Members
  • 9.919 posturi

Postat 10 mai 2017 - 05:34

Poate pentru ca iti bucura sufletul. Pentru noi toti a fost o pierdere! Daca la inceput Fluture zicea sa nu mai luam unul pentru ca nu vrea sa ma vada ca iar sufar ....acum dupa cateva zile ...chiar el a zis...nu mai luati unul?

Ne era drag la toti! Ne lipseste la toti!
Imagine postată

#17 Butterfly

    Membru avansat

  • Members
  • 9.919 posturi

Postat 11 mai 2017 - 05:35

Astazi .....n-am mai rezistat cu durerea de genunchi si m-am dus la doctor. Diagnosticul.....ruptura de menisc! O fi de la vaccin, Soare??
:emoticon-0102-bigsmile:
Imagine postată

#18 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 11 mai 2017 - 09:13

Tu nu esti atat de grea, cum de s-a rupt? Ai facut o miscare necontrolata? Este acelasi genunchi care si anul trecut te-a durut?

S-ar putea sa aiba legatura si cu vaccinurile... nu-ti mai poti controla miscarile asa cum ar fi de dorit. :emoticon-0102-bigsmile:

Imagine postată
Nu le stiu pe toate !!!

#19 Butterfly

    Membru avansat

  • Members
  • 9.919 posturi

Postat 12 mai 2017 - 07:40

Acelasi genunchi...aceeasi durere si un diagnostic care trebuie confirmat prin RMN. Sa vedem....Oricum...va trebui sa stau in concediu vreo 2 saptamani. Sper sa si pot!
Imagine postată

#20 tudor

    Membru avansat

  • Members
  • 1.031 posturi

Postat 13 mai 2017 - 09:00

hmmm - spuneai ca facusi vaccin HBV?

Recently, the VAERS (Vaccination Adverse Events Reporting System) database (from July 1990 to August 1999) reported that hepatitis B vaccination was associated with a number of potentially serious arthritic adverse reactions, particularly in the adult female population (female/male ratio = 4.45/1).
http://ard.bmj.com/content/61/7/575
the only thing i know for sure is that i know nothing





1 utilizatori citesc acest topic

0 membrii, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi