Sari la conținut


CONCEPTE, DOGME, PARERI, IMAGINI FALSE DESPRE DUMNEZEU

Dogme false concepte false imagini false Dumnezeu

158 răspunsuri la acest topic

#141 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 27 februarie 2017 - 09:09

Gabi, tu zici :
"Silvia, cum simti tu ca adventistii sunt dornici sa dea o mana de ajutor lui Dumenzeu, sa-I spuna ei cam cum ar trebui sa faca, pe cine si cum sa ierte....
o atitudine care -sa spunem- daca ar fi adevarata, ceilalti crestini nu ar fi vinovati de ea?
Atat timp cat voi (mai ales voi doua!) credeti in pedeapsa lui Dumnezeu cea mai crunta, atat timp cat credeti in pedeapsa iadului vesnic,
nu va bazati credinta aceasta pe convingerea ca cei ce vor ajunge pentru vecie in iad, vor ajunge deoarece nu au tinut cont de legea sau de principiile lui Dumnezeu (raspunsul il doresc fara sa apelati la un joc de cuvinte)?"
---------------------------
Nu, nu cred ca ajung acolo ca nu au tinut cont de legi sau principii, ci pentru ca nu au crezut in ceea ce li s-a spus! Pentru ca si-au gresit tinta pentru care au fost creati. Pentru ca nu au acceptat jertfa fiului lui Dumnezeu pentru pacatul lor!

#142 monica

    Membru avansat

  • Members
  • 5.651 posturi

Postat 28 februarie 2017 - 02:08

Vezi postGabriel_S, pe 24 februarie 2017 - 01:33 , a spus:


Eu nu ma fac avocatul adventistilor si nici nu sutin o clasificare dupa gradul de apropiere de "adevarul " Bibliei al uneia sau alteia dintre bisericile crestine,
dar, daca ar fi sa se faca o astfel de sezare intr-o ordine a bisericilor functie de cat de mult accepta din ce spune Biblia, aceasta este realitatea: Place sau nu place cuiva :emoticon-0102-bigsmile:
cand este vorba sa-si argumenteze crezurile cu textul Bibliei, adventistii ocupa de departe pozitia I-a.

In ce ma priveste, sunt deschis discutiei si daca unul din crezurile lor il gasesc corect, il apar de dragul adevarului, nu al sustinerii unei institutii religioase sau a unei doctrine.
Membrul lor nu mi-s, in orice caz! :emoticon-0140-rofl:

hai sa o luam pe rand si repede... (nu am acum timp de discutii ample...)
1. adventistii sunt deschisi discutiei atat timp cat zici ca ei... daca incepi sa aduci contraargumente... papa deschidere a discutiei....
2. apropierea adventistilor de biblie in incercarile de a tot calcula anii pana la venirea lui Iisus? mai sa fie....
si la rastalmacirea NT in lumina sustinerii Legii in fata harului....?
cam ciudata apropierea asta cu iz de departare de biblie...
3. silvia are mare dreptate : adventistii se cred un fel de continuatori directi ai poporului ales, ai celor care au intrare directa la Dumnezeu prin lege si, in plus se mai erijeaza si in sfatuitorii lumii si ai lui Dumnezeu...
mie mi se par cei mai departati de biblie...
sau, hai sa nu exagerez: printre cei mai departati de biblie... nu cei mai departati...
sunt si raman....monica!

#143 monica

    Membru avansat

  • Members
  • 5.651 posturi

Postat 28 februarie 2017 - 02:11

"pedeapsa lui Dumnezeu cea crunta"??? - ma termini, gabi...
si cam care ar fi aia (ca sa stiu si eu in ce cred..., nu de alta...) ? :emoticon-0102-bigsmile:
sunt si raman....monica!

#144 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 02 martie 2017 - 09:57

Vezi postsieup'aici, pe 27 februarie 2017 - 09:09 , a spus:

Gabi, tu zici :
"Silvia, cum simti tu ca adventistii sunt dornici sa dea o mana de ajutor lui Dumenzeu, sa-I spuna ei cam cum ar trebui sa faca, pe cine si cum sa ierte....
o atitudine care -sa spunem- daca ar fi adevarata, ceilalti crestini nu ar fi vinovati de ea?
Atat timp cat voi (mai ales voi doua!) credeti in pedeapsa lui Dumnezeu cea mai crunta, atat timp cat credeti in pedeapsa iadului vesnic,
nu va bazati credinta aceasta pe convingerea ca cei ce vor ajunge pentru vecie in iad, vor ajunge deoarece nu au tinut cont de legea sau de principiile lui Dumnezeu (raspunsul il doresc fara sa apelati la un joc de cuvinte)?"
---------------------------
Nu, nu cred ca ajung acolo ca nu au tinut cont de legi sau principii, ci pentru ca nu au crezut in ceea ce li s-a spus! Pentru ca si-au gresit tinta pentru care au fost creati. Pentru ca nu au acceptat jertfa fiului lui Dumnezeu pentru pacatul lor!
Stai putin, Silvia, am zis sa nu facem un joc de cuvinte dar iata ca il facem...
Tu raspunzi asa: "Nu, nu cred ca ajung acolo ca nu au tinut cont de legi sau principii, ci pentru ca nu au crezut in ceea ce li s-a spus!"
In acest caz, intreb eu: intre ce li s-a spus (iar ei nu au crezut) nu intra si legile, si principiile, lui Dumnezeu, acele legi si principii morale pe care Dumnezeu le-a facut cunoscute, inclusiv Legea celor 10 porunci? Concret, din ce a spus Dumnezeu in Biblie, cum selectam ce credem si ce nu credem?
Spre exemplu, Cele 10 porunci sunt scrise de Dumnezeu... cum trebuie sa le privim?
Nu le stiu pe toate !!!

#145 monica

    Membru avansat

  • Members
  • 5.651 posturi

Postat 20 aprilie 2017 - 10:08

cum selectam? uita-te la talharul de pe cruce...
si la 1 Corinteni 13.
sunt si raman....monica!

#146 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 21 aprilie 2017 - 06:20

Datorita Pastelui, comemorarii evenimentelor de acum aproximativ 2000 ani, sigur ca m-am gandit si citit ceva mai mult la subiect . Scriind Moni despre talharul de pe cruce mai sus, am zis sa impartasesc cu voi un simplu gand, poate este si raspuns la intrebarea ta, Gabi.
Dumnezeu nu umbla cu jumatati de masura. Nu ne vrea mai curatei sau mai buni, ne vrea de-a dreptul curati, fara pata, fara pacat. Este ceva imposibil pentru puterile nostre omenesti, dovada cele 10 porunci, ramase valabile, standard ce ne este imposibil sa-l atingem. Ai spune ca poti trai o zi, o luna, un an fara pacat(hai sa fim seriosi, si gandurile, faptele ce le-am putea face si nu le facem, etc) dar ce faci cu scaparea aia mica, pacatelul ala ce "ti-a scapat" si ti-ai patat "haina neprihanirii" cu care ne vrea El imbracati, si fara de care nu putem sa-Lvedem pe Tatal?
Ei, aici intervine logica mea, ca asta nu-i solutie. Nu-i un proces de curatire pentru ca nici nu poate sa fie, este imposibil. Si cat ne-ar trebui sa traim curati daca, sa zicem, am reusi? Sa plecam din lumea asta exact 3 secunde dupa ce ne-am cerut iertare sau 3 ore sau 3 zile sau cat am reusi noi sa traim in curatenie? Care-i standardul de curatenie? Dumnezeu a spus, a promis ca ne da pacea Lui. Daca as trai cu frica asta, ca nu-s curata, numai pace n-as avea!
Si intervine povestea talharului. A fost iertat pe loc, iertat a ramas. Nu ca oricum a murit si nu a avut timp sa pacatuiasca, nu, ci ca A CREZUT ca Isus este Cine a spus EL ca este!
In Cuvant ni se spune de nenumarate ori ca prin credinta, numai prin credinta putem sa fim curati. Si, logica mea imi spune acum ca nu-i alta cale, cu adevarat. Ni s-a aratat neputinta noastra, ca oameni, sa ne curatim sau sa traim o viata perfecta pe puterile nostre.
Unui Dumnezeu atemporal, cum putem noi sa-i impunem timpii nostri? De exemplu, sa-i spun "uite Doamne, de acum n-am sa mai pacatuiesc. Cu ajutorul Tau, dar de acum gata, voi fi mai bun!". Ar fi o ameliorare, nu o curatire. Si, vai de mine, as mai adauga o minciuna la multe altele spuse cu voia sau fara voia mea. Chiar si minciunile alea de cand eram copil, tot ale mele au ramas, daca nu i le dau Lui sa le ierte si uite!
In trecut, de Paste, evreul trebuia sa aduca animalul de jertfa pentru pacatele familiei lor. Asa randuise Dumnezeu. Profetii vorbesc despre Cel ce va veni, Mielul ce se va jertfi sa iarte pacatul lumii, o jertfa pentru totdeauna. Isus a implinit profetiile. (una din dovezi ca a fost Cine a spus ca este, Fiul lui Dumnezeu).Pentru pacatele trecute, prezente, viitoare. Iar logica mea imi spune sa CRED, ca alta solutie n-as avea! In definitiv este ceva Dumnezeiesc, nu lumesc, sigur ca ne depaseste!

#147 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 21 aprilie 2017 - 06:26

Despre viata traita prin credinta, este alt subiect. Si da, exista procesul de transformare, la unii rapid, la altii lent, dar nu astepti sa "fii bun" ca sa te consideri curat, ci odata curatit, se vede roada, viata ta va fi alfel traita.

#148 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.184 posturi

Postat 24 aprilie 2017 - 06:11

Vezi postsieup'aici, pe 21 aprilie 2017 - 06:20 , a spus:

[...] Dumnezeu nu umbla cu jumatati de masura. Nu ne vrea mai curatei sau mai buni, ne vrea de-a dreptul curati, fara pata, fara pacat. Este ceva imposibil pentru puterile nostre omenesti, dovada cele 10 porunci, ramase valabile, standard ce ne este imposibil sa-l atingem.
Sigur ca Dumnezeu il vrea pe om "curat, fara pata, fara pacat", iar asta pentru ca legea cauza-efect sa nu-i mai aduca omului suferinte, frustrari, drame, lacrimi... Insa, cred ca de undeva trebuie inceput, iar primii pasi ar putea fi chiar cei in care omul incepe sa constientizeze de ce ii "renteaza" (lui personal, si celor dragi lui, si urmasilor lui) sa fie intr-un anume fel si incepe sa fie convins ca vrea, chiar vrea sa devina ceva mai "curatel sau mai bun". Viata omului se raporteaza la componenta Timp, iar uneori lucrurile nu se intampla instantaneu ci au nevoie de timp pentru a se materializa si petrece. Daca un pas mic este considerat de catre Divinitate o adevarata "masura" pentru un anume drum de parcurs sau daca este considerat doar o nesatisfacatoare "jumatate de masura", cred ca e greu de stabilit de catre noi; insa, cred ca nici asta nu e o solutie si anume sa presupunem ca cele 10 porunci sunt un standard imposibil de atins; dimpotriva, cred ca ar putea produce o puternica demotivare pentru om in tendinta de a se raporta la ele.

Vezi postsieup'aici, pe 21 aprilie 2017 - 06:20 , a spus:

Ai spune ca poti trai o zi, o luna, un an fara pacat(hai sa fim seriosi, si gandurile, faptele ce le-am putea face si nu le facem, etc) dar ce faci cu scaparea aia mica, pacatelul ala ce "ti-a scapat" si ti-ai patat "haina neprihanirii" cu care ne vrea El imbracati, si fara de care nu putem sa-Lvedem pe Tatal?
Nu stiu exact ce sa inteleg prin ideea asta, cum ca cea mai mica pata pe haina neprihanirii absolute ne blocheaza cumva accesul la Divinitate (cam asa imi suna). E descurajant ca, in timp ce acceptam realitatea in care doar Dumnezeu este perfect si ne acceptam statutul de fiinte umane cu diverse imperfectiuni de caracter si comportament (adica niste imperfecti perfectibili), sa consideram ca Dumnezeu da dreptul doar perfectiunii sa relationeaze cu El. Nu stiu cum e cu "vazutul", dar cred ca fiecare fiinta umana are dreptul de a relationa cu Divinitatea; iar daca nu o face, nu este pentru ca Divinitatea il refuza pe motiv de "lipsa hainei neprihanirii", ci pe motiv ca omul respectiv nu este interesat de aceasta relationare (care chiar ii da posibilitatea sa-si mai perfecteze cateun pic, cateun pas... fiinta). Oricum, aceasta haina a neprihanirii n-o poate confectiona omul singur, fara sa aiba si sa accepte sprijinul si suportul Divinitatii; deci n-am cum sa cred ca pana la "neprihanirea absoluta", Dumnezeu se propune absent in relatia cu omul... Cat despre scapari, mai mici sau mai mari, trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu e unicul care poate distinge un "pacatoi" de un "pacatel", pentru ca El stie motivele, intentiile, cauzele... tot; ma gandesc ca de-aia se si spune sa nu incercam sa judecam lucrurile in locul Lui. De exemplu, poate ca eu ca om cred la un moment dat ca am gresit "una mica" si cand colo am comis "una mare de tot, imensa de-a binelea". E posibil, nu?...

Vezi postsieup'aici, pe 21 aprilie 2017 - 06:20 , a spus:

Ei, aici intervine logica mea, ca asta nu-i solutie. Nu-i un proces de curatire pentru ca nici nu poate sa fie, este imposibil. Si cat ne-ar trebui sa traim curati daca, sa zicem, am reusi? Sa plecam din lumea asta exact 3 secunde dupa ce ne-am cerut iertare sau 3 ore sau 3 zile sau cat am reusi noi sa traim in curatenie? Care-i standardul de curatenie? Dumnezeu a spus, a promis ca ne da pacea Lui. Daca as trai cu frica asta, ca nu-s curata, numai pace n-as avea!
Nu e vorba despre a trai cu frica. Ci despre a trai cu dorinta, vointa, intentia, motivatia si speranta ca noi toti vom invata sa convietuim armonios. Iar pacea... vine din increderea in obiectivitatea legilor Creatiei.

Vezi postsieup'aici, pe 21 aprilie 2017 - 06:20 , a spus:

Si intervine povestea talharului. A fost iertat pe loc, iertat a ramas. Nu ca oricum a murit si nu a avut timp sa pacatuiasca, nu, ci ca A CREZUT ca Isus este Cine a spus EL ca este!
Exact. Aici intervine povestea talharului. Care nici macar nu a mai avut timp sa faca vreo fapta buna, sa-si dovedeasca brusca transformare interna a gandurilor si intentiilor, sa se inscrie in vreo biserica si sa mearga la slujba ca membru... ci pur si simplu a crezut ca Isus este cine a spus El ca este, plus a acceptat ca legile Creatiei sunt obiective, asumandu-si ca ceea ce i se intampla lui ca om este drept, ca-si primeste "rasplata cuvenita pentru faradelegile lui", in timp ce Isus e Altceva, pentru ca El e "pedepsit" aiurea, pentru ca "omul acesta n-a facut niciun rau"... Probabil se poate numi revelatie, cert este ca s-a petrecut in interiorul lui o schimbare majora, atat de mare incat brusc talharul devenise "alt om".... Nu stiu sa descriu cum cred si ce simt eu vizavi de acest aspect, dar pur si simplu inteleg cumva ca acel om s-a "metamorfozat", brusc, inainte de a muri; ca in interiorul lui se formulasera niste convingeri care defineau Credinta, ceva ce nu avusese niciodata inainte de acel moment...

Vezi postsieup'aici, pe 21 aprilie 2017 - 06:20 , a spus:

In Cuvant ni se spune de nenumarate ori ca prin credinta, numai prin credinta putem sa fim curati. Si, logica mea imi spune acum ca nu-i alta cale, cu adevarat. Ni s-a aratat neputinta noastra, ca oameni, sa ne curatim sau sa traim o viata perfecta pe puterile nostre.
Crezi ca scopul lui Dumnezeu a fost ca El sa "ne arate", demonstrativ, ca nici in ruptul capului nu am fi putut si nu am putea vreodata sa ne traim vietile conform celor 10 porunci?... Eu cred ca noi insine ne-am aratat si ne-am demonstrat "neputinta" asta, ca oameni, de-a lungul istoriei omenirii; care "neputinta" e de fapt alegere, nu neputinta in adevaratul sens al cuvantului; pentru ca nu ne-a oprit nimeni sa fim altfel, sa facem altfel. Cred ca pe masura ce oamenii alegeau sa creada ca cele 10 porunci sunt imposibile, se contura un anume drum al evolutiei omenirii. Astazi, aici, acum, in secunda asta... cine ii opreste pe oameni sa fie altfel si cine le demonstreaza oare ca ar fi imposibil ca toata societatea omeneasca sa fie altfel, iar oamenii sa-si schimbe brusc regulile sociale, de exemplu?... Nimeni nu demonstreaza omenirii ca cele 10 porunci sunt imposibile, doar oamenii insisi; probabil din obisnuinta, din obiceiuri preluate de la predecesori sau, cine stie, poate n-au chef pur si simplu sa-si bata capul cu ele...

Vezi postsieup'aici, pe 21 aprilie 2017 - 06:20 , a spus:

Unui Dumnezeu atemporal, cum putem noi sa-i impunem timpii nostri? De exemplu, sa-i spun "uite Doamne, de acum n-am sa mai pacatuiesc. Cu ajutorul Tau, dar de acum gata, voi fi mai bun!". Ar fi o ameliorare, nu o curatire. Si, vai de mine, as mai adauga o minciuna la multe altele spuse cu voia sau fara voia mea. Chiar si minciunile alea de cand eram copil, tot ale mele au ramas, daca nu i le dau Lui sa le ierte si uite! [...]
Parerea mea este ca fiecare ameliorare a situatiei e un pas care contribuie la procesul de curatire. Ce-i drept, in intelegerea mea nu conteaza vorbele ci faptele, asa ca sunt de acord cu faptul ca n-are rost sa-i tot spunem si sa-i enumeram in nestire lui Dumnezeu ce urmeaza sa fim si sa facem, pentru ca vede singur ce suntem si ce facem in fiecare moment...

As vrea foarte mult sa stiu cam cum functioneaza mecanismul prin care un om "ii da" lui Dumnezeu minciunile lui, sau greselile lui, sau pacatele lui. Niciodata n-am reusit sa inteleg limbajul asta, care sugereaza ca ar exista vreun mecanism anume prin care cineva, altcineva... sa preia greselile si pacatele cuiva. Concret, cum "da", cum "inmaneaza" un om minciunile lui si se scapa de ele pentru ca i le-a "dat" lui Dumnezeu; adica... ia-le tu, Doamne, primeste-le si (eventual) sa fie ale tale de-acum, fa ce vrei cu ele, pfff... gata, m-am scapat de ele, nu-mi mai apartin si nu mai sunt "ale mele"... sau, cum?...

#149 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 25 aprilie 2017 - 04:47

Dana, poate exprimarea cu a da Lui pacatele noastre o fi de lemn, asa-i, nu-mi mai dau seama, dar inca nu gasesc alta mai potrivita.
Uite un verset din Isaia, o proorocie ce s-a intamplat la rastignirea lui Isus: "Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. (Isa.53:5) " iar un verset inainte scrie "Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. "
Pedeapsa (pentru pacatul nostru, care ne da noua pacea) a primit-o El! In felul asta eu vad ca pacatul meu l-a luat EL.

Un pacatel mic sau unul mare, ne desparte tot atat de mult de Dumnezeu (EL o spune) asa ca ce rost mai are sa impartim pacatele in micute sau mari( asa-i ca noi suntem tentati, dupa efectul negatin ce-l au asupra noastra sau a semenilor nostri). Dumnezeu, dupa cum am priceput eu, nu face nici-o deosebire intre pacatele noastre, ca-s mici sau mari. Sunt descrieri apropos de efectele lor(de exemplu scrie de pacatul in corp - cum ar fi curvia- si efectele lui) dar nu ca Dumnezeu le-ar clasifica altfel apropos de relatia ce o avem cu El. (Mai este pacatul hulei impotriva lui Dumnezeu, subiect mai complicat pe care sper sa nici nu fie cazul sa-l abordam intre noi. Cel putin nu acum.). El se refera la pacat ca pacat si atat. Orice pacat, mic sau mare, ne desparte de El.
Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.6:23)

#150 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.184 posturi

Postat 26 aprilie 2017 - 08:24

In orice coordonate de timp si spatiu privim, descoperim ca in fiinta umana exista un mixaj de "calitati si defecte". Gasim in istoria umanitatii oameni cu manifestari mai apropiate... si oameni cu manifestari mai indepartate... de Legile Iubirii. Dar se pare ca nici cel mai bun si de treaba om din lume nu a fost PERFECT. Habar n-am sa fac deosebirea intre dimensiunile pacatelor omenesti, asa ca sunt de acord cu tine cand spui ca n-are rost sa ne apucam noi, ca oameni, sa impartim pacatele in micute sau mari; dar daca nu as crede ca in valorile absolute ale lui Dumnezeu exista un sistem (absolut si logic) care sa faca deosebire intre atitudini, intentii, fapte, gradele si modurile de formare sau deformare ale personalitatii si identitatii fiecarei fiinte umane... atunci simplul gand ca nu exista om perfect m-ar opri sa mai cred in mantuirea cuiva (din trecut, prezent sau viitor).

In intelegerea mea, "pacatele" reprezinta "deformari" ale caracterului uman (ganduri, vorbe, intentii, fapte) fata de aceste legi care, prin defintie, asigura cumva armonia in existenta umana (personala si colectiva); iar prin procesul de iertare a pacatelor, nu pot percepe altceva decat transcenderea acestor deformari prin "corectarea" lor, din convingere, alegere si vointa libera de a adera la anumite principii, nu stergerea lor cu buretele ca si cand n-ar fi fost vreodata, nici punerea lor in spinarea altcuiva. Altfel... nu gasesc motivul pentru care Isus atrage oamenilor atentia atat de puternic asupra alegerii modului in care acestia se comporta pe parcursul vietii lor, motivul pentru care continua sa ramana important (chiar si dupa moartea lui Isus) felul in care se defineste concret identitatea fiecarei fiinte umane (respectiv ceea ce gandeste, intentioneaza si face fiecare om in timpul vietii sale); nu gasesc alt motiv decat ca iertarea pacatelor se refera la transcenderea lor prin corectare si nu ca ele s-ar spala, ca petele de pe rufe, sau ca s-ar prelua, ca sacii care pot trece dintr-o spinare in alta.

Da, Isus a murit pentru oameni, in sensul ca a venit cu scopul de a lumina si indruma intelegerile oamenilor, chiar daca in PRESTIINTA se cunostea deja reactia pe care oamenii o vor avea, faptul ca nu va fi crezut ca este cine spune El ca este si ca va fi pedepsit de catre oameni din cauza asta. Intr-adevar, a fost profetit ca se va intampla asa; de fapt asta fac profetiile, spun ce urmeaza sa fie, bun sau rau, dar urmeaza sa se intample. Insa, mi se pare curios sa ne felicitam ca omenire pentru alegerea de atunci, pornind de la faptul ca a fost profetit ca asa se va intampla. Mi se pare curios modul in care crestinii se raporteaza la moartea lui Isus; in loc de regretul ca a fost o tampenie din partea oamenilor sa nu il creada pe Isus si ca au ales sa-l pedepseasca considerandu-l practic un mare "mincinos", apare parca un fel de bucurie si multumire ca Isus a fost omorat (conform vointei Divine si scopului pentru care Isus a venit - spun crestinii). Adica... in loc de "bine ca a venit, ne-a spus atatea lucruri importante... ne pare rau ca l-am rastignit", crestinii gandesc ceva de genul: "bine ca l-am rastignit, practic ne-am facut datoria... ca de-aia a venit". Ce sa zic, posibil ca nu sunt in stare sa pricep prea multe, dar uite ca mie nu-mi suna prea bine...

#151 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 26 aprilie 2017 - 04:11

Dana, poate ca daca eu eram Dumnezeu gandeam si faceam cum ai spus tu. Dar asta o spun acum, ca-s om, si-as fi gandit ca omul. Cum percepem noi viata, binele, transformarea in mai bine.
Numai ca El ne-a lasat Cuvantul Lui si ne-a spus cum face El si cum vede El binele.
Tot El ne spune ca nu a fost si nu va fi om perfect pe lumea asta, fara de pacat, dar tot El a dat solutia: Fiul Lui. Nu doar ca model, ci si ca solutie. Isus a stiut bine ca va muri atunci si a stiut si de ce. Daca nu era alegerea Lui sa moara, nu murea. Noi oamenii nu-L puteam omori (cand nu-i venise timpul si oamenii au incercat sa-L omoare, fara nici-o problema a plecat dintre ei).
Este tristete pentru ca s-a intamplat asa, recunostinta ca a facut-o. Nu-i topaire de bucurie ca "ce bine ca a murit El!". Ci recunoistinta, si bucuria ca am fost atat de mult iubiti de un Dumnezeu perfect!
Ca o mica exemplificare, sa zic asa, o umbra a ceea ce a facut Isus: daca eu sunt datoare la tine 100 lei, vine Gabi si ti-i da ca de la mine, mai sunt eu datoare la tine? Nu!
Sigur ca mintea umana poate specula ceva de genul: si ce, Dumnezeu isi plateste lui insusi datoriile, pentru ce-i trebuie Lui sa moara El, ca sa fim noi iertati de greseli? Citind in Vechiul Testament cum a randuit El jertfa de iertare am priceput ceva mai bine, si de ce, si cum El este drept si corect pana la capat, un model pentr noi chiar si in asta.
Multe lucruri le-am gandit altfel decat El. Dar am invatat sa am incredere ca El a ales sa faca bine cu adevarat, si apoi, dupa ce am acceptat ca nu "ideea-solutia" mea era mai buna, in cele mai multe situatii am inteles si mi-am dat seama ce departe era gandul meu fata de al lui Dumnezeu, ca sa nu spun ce eronat! Sigur ca El are rabdare multa cu mine, si ca inca multe nu le stiu cu atat mai putin le inteleg, Si pentru asta Ii multumesc!

#152 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.184 posturi

Postat 27 aprilie 2017 - 05:09

Tot ce a proorocit Isaia, s-a intamplat, a avut loc. E o proorocire venita inspre Isaia din PRESTIINTA, nu din PREDESTINAREA lipsita de alegere.
Ca toate proorocirile de inspiratie Divina, si aceasta este provenita din Cunoasterea anticipata, dincolo de Timp, a efectelor care vor rezulta in urma unor tipare-cauze care exista, care sunt materializate la un anumit moment.
E uimitor faptul ca in proorocirea lui, Isaia mentioneaza inclusiv faptul ca Isus "s-a rugat pentru cei vinovati".
Odata ce pornim de la aceasta Voie Divina despre care consideram ca a avut ca scop rastignirea lui Isus, venit pe pamant special pentru a fi ucis, atunci... oamenii nu sunt "vinovatii" despre care vorbea Isaia; dimpotriva, daca ei nu l-ar fi rastignit pe Isus, ar fi insemnat ca ei nu indeplinesc Vointa Divina.
Si-apoi... daca uciderea lui Isus era planul stabilit pentru mantuirea pacatelor, acea jertfa de iertare stabilita punctual de catre Divinitate care TREBUIA sa aiba loc, fiind SCOPUL principal al venirii lui Isus, atunci de ce o fi spus Isus: "Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac"?
De ce s-a rugat Isus pentru iertarea lor?...De ce sa-i ierte si pentru ce sa-i ierte Dumnezeu, din moment ce ei tocmai indeplineau ceea ce consideram ca a fost predestinat de catre Divinitate sa se petreaca?...

#153 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 28 aprilie 2017 - 05:36

Poate imi este mie greu sa tin firul ideii tale, Dana, sau pur si simplu nu inteleg legatura cu predestinarea, prestiinta si disculparea omului de vina de a-lLcrucifica pe Isus.
Spune-mi te rog daca am inteles bine: daca Dumnezeu, in planul Lui, a decis sa moara pentru noi(pentru pacatul nostru) atunci de ce a mai spus Isus sa fie iertati cei ce-L rastigneau? Daca da, daca asta este ideea, raspunsul meu este ca desi omul indeplinea planul lui Dumnezeu, acest plan era tocmai ca omul era pacatos, avea din plin de ce sa fie iertat, chiar si de fapta de a-L rastigni pe Isus, ca tot de pacatos a facut-o.
Cand a creat pe om, Dumnezeu nu a predestinat sa moara pentru el (pentru om), ci pentru ca omul a gresit, Dumnezeu a gasit o solutie sa poata sa mai fie impreuna, sa-i ierte greseala omului. Nu stiu ce punct este prestiinta, imi este greu sa gandesc in timpi dumnezeiesti. Este din...dintotdeauna aia dumnezeiasca! :emoticon-0100-smile:

#154 Dana

    Membru avansat

  • Members
  • 3.184 posturi

Postat 28 aprilie 2017 - 06:14

Vezi postsieup'aici, pe 28 aprilie 2017 - 05:36 , a spus:

[...] Spune-mi te rog daca am inteles bine: daca Dumnezeu, in planul Lui, a decis sa moara pentru noi(pentru pacatul nostru) atunci de ce a mai spus Isus sa fie iertati cei ce-L rastigneau? [...]
Da, cam asa ceva era ideea, despre predestinarea ca acel eveniment trebuie sa se intample... raportat la rugaciunea lui Isus pentru cei vinovati...

#155 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 29 aprilie 2017 - 02:16

Vezi postmonica, pe 20 aprilie 2017 - 10:08 , a spus:

cum selectam? uita-te la talharul de pe cruce...si la 1 Corinteni 13.
Moni, daca talharul de pe cruce, salvat de Isus, ar fi coborat de pe cruce viu si nevatamat... din acel moment ar fi respectat cele 10 porunci asa cum sunt scrise in Scriptura, porunci de care si el avea cunostinta?
Nu le stiu pe toate !!!

#156 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 01 mai 2017 - 04:37

Vezi postGabriel_S, pe 29 aprilie 2017 - 02:16 , a spus:

Moni, daca talharul de pe cruce, salvat de Isus, ar fi coborat de pe cruce viu si nevatamat... din acel moment ar fi respectat cele 10 porunci asa cum sunt scrise in Scriptura, porunci de care si el avea cunostinta?
Poate ar fi incercat! :emoticon-0100-smile:

#157 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 06 mai 2017 - 12:17

Nu esti sigura?
Nu le stiu pe toate !!!

#158 sieup'aici

    Membru avansat

  • Members
  • 6.676 posturi

Postat 07 mai 2017 - 02:52

Sunt sigura ca n-ar fi reusit, dupa cum nu reuseste nimeni.
Dar. banui, si-ar fi schimbat viata.

#159 Gabriel_S

    Admin

  • Administrators
  • 26.018 posturi

Postat 10 mai 2017 - 05:11

Daca nu ar fi reusit "dupa cum nu reuseste nimeni" concluzia logica este urmatoarea: acest talhar, ca toti ceilalti mantuiti, a fost mantuit in pacat. Accepti aceasta concluzie?
Nu le stiu pe toate !!!





1 utilizatori citesc acest topic

0 membrii, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi